- Ownership: intaietate pentru statele partenere in stabilirea propriilor prioritati de dezvoltare prin strategii nationale;
- Alignment: alinierea donatorilor la politicile de dezvoltare si utilizarea sistemele financiare nationale ale statelor partenere;
- Harmonisation: armonizarea intre donatori pentru o mai buna complementaritate a eforturilor de dezvoltare;
- Managing for Results: strategii de dezvoltare/ programe bazate pe obtinerea de rezultate concrete;
- Mutual accountability: asumarea unei raspunderi reciproce intre donator si parteneri.
Documentul privind implementarea Declaratiei de la Paris, “Aid Effectiveness 2005-10: Progress in implementing the Paris Declaration” arata in ce masura angajamentele si tintele asumate au fost indeplinite de catre cei 100 de donatori si tarile partenere, semnatari ai documentului din 2005. Raportul de Monitorizare 2011 a Declaratiei de la Paris arata ca doar unul din cei 13 indicatori stabiliti in urma ultimelor doua forumuri privind eficacitatea asistentei pentru dezvoltare, au fost atinsi. Este vorba despre cooperarea tehnica (technical co-operation), prin care donatorii isi coordoneaza eforturile pentru a sustine obiectivele de dezvoltare ale tarilor partenere. Totusi, acest indicator a fost atins la limita, iar marea parte a interventiilor s-au bazat pe prioritatile donatorilor, si nu pe nevoile tarilor partenere. De asemenea, procentul de “tied aid” (ajutor conditionat de utilizarea furnizorilor de materiale/servicii din tara donatoare) este inca ridicat. Per ansamblu, indicatorii care au depins mai mult de tarile partenere decat de cele donatoare, au inregistrat un progres mai important, indeosebi in calitatea instrumentelor si sistemelor de planificare. Insa marea parte din provocari, precum diferite constrangeri impuse de catre donator, depind de vointa politica a celor ce ofera asistenta pentru dezvoltare.
In acest context, documentul final, „Parteneriatul de la Busan privind Eficacitatea Cooperarii pentru Dezvoltare” abordeaza colaborarea cu noii donatori emergenti, BRIC (Brazilia, Rusia, India si China) si alte state precum Coreea de Sud, colaborarea Sud-Sud (intre state receptoare de asistenta pentru dezvoltare) si cea trilaterala[1], recunoasterea ca parteneri si actori independenti in dezvoltarea internationala a sectorului privat si a societatatii civile. Una dintre mizele importante in negocierea documentului final de la Busan a fost sustinerea din partea Chinei. Compromisul a fost includerea in prima parte a documentului a unei sintagme ce stipuleaza caracterul de referinta precum si cel voluntar al parteneriatului incheiat la Busan ce face referire la cooperarea statelor Sud-Sud, in speta a donatorilor emergenti din „Sudul Global” (state aflate in dubla ipostaza de state receptoare si donatoare de asistenta pentru dezvoltare). Astfel, state precum China, cu o politica de cooperare pentru dezvoltare mai controversata[2], “au recunoscut” importanta acestori principii si angajamente adoptate la Busan pentru o mai mare eficacitate in asistenta pentru dezvoltare, insa nu “si-au asumat raspunderea” de a le respecta.
Documentul final de la Busan este impartit in mai multe sectiuni. Prima parte este alcatuita din preambul (reafirmarea angajamentelor statelor semnatare) si principiile pentru atingerea obiectivelor comune (ownership, focus pe rezultate, parteneriate pentru dezvoltare cu toti actorii relevanti, transparenta si raspunderea reciproca). Se continua apoi cu actiuni complementare pentru atingerea obiectivelor comune, ce sunt adaptate contextului actual al dezvoltarii internationale: includerea tuturor actorilor relevanti precum si a sectorului privat si a societatii civile; imbunatatirea calitatii si a eficacitatii cooperarii pentru dezvoltare (punand accent pe ownership, rezultate si transparenta, dar si pe tematici transversale precum egalitatea de gen); implicarea parlamentelor si a autoritatilor locale; reducerea fragmentarii asistentei alocate printr-o mai buna coordonare intre donatori (cu scopul de a evita distribuirea inegala a ajutorului alocat de catre donatori intre statele in curs de dezvoltare) si acordarea unei atentii deosebite statelor fragile aflate in situatii de conflict.
In aceasta sectiune, societatea civila se bucura de un paragraf separat (Art. 22) in care organizatiile societatii civile sunt recunoscute ca actori independenti in dezvoltare, avand un rol vital in promovarea unei abordari bazate pe drepturi, implicarea lor in formarea politicilor/ parteneriatelor si in monitorizarea implementarii lor. Donatorii se angajeaza sa sustina un mediu „permisiv” (enabling environment) pentru societatea civila ca actor independent, cu scopul de a maximiza eforturile depuse de organizatiile societatii civile in dezvoltare, atat din statele donatoare cat si din cele partenere. De asemenea, sunt recunoscute oficial Principiile de la Istanbul si Cadrul International al Organizatiilor Societatii Civile pentru Eficacitatea Dezvoltarii, intarind astfel contributia si raspunderea societatii civile in eficacitatea dezvoltarii.
Un alt aspect important al acestui document face referire la o mai mare transparenta din partea donatorilor, prin publicarea la timp si intr-un format accesibil al informatiilor relevante privind fondurile de asistenta pentru dezvoltare alocate. In acest sens, se recomanda utilizarea formatului de raportare OECD-DAC si complementar al Initiativei Internationale de Transparenta a Asistentei (IATI – International Aid Transparency Initiative), la care a aderat si Statele Unite ale Americii, anunt facut in cadrul Forumului de la Busan.
Ultima sectiune a documentului face referire la tranzitia de la “ajutor eficace” la “dezvoltare eficace”, deoarece ajutorul este vazut ca fiind doar o parte a solutiei pentru dezvoltarea statelor partenere, si deci o atentie sporita acordata tuturor provocarilor ce tin de o dezvoltare sustenabila. Aici sunt incluse mai multe aspecte precum: rolul central pe care il au institutiile si politicile statelor partenere; recunoasterea cresterii cooperarii Sud-Sud si a valorii adaugate pe care aceasta o aduce; recunoasterea rolului central al sectorului privat in cresterea economica si implicarea acestuia la nivel de formulare/ implementare a politicilor de dezvoltare; eradicarea coruptiei; cresterea unei finantari coerente pentru provocarile legate de mediul inconjurator si schimbarile climatice.
Urmatorii pasi pentru implementarea documentului de la Busan vizeaza ca pana in iunie 2012 sa se elaboreze o serie de metodologii flexibile de lucru a Parteneriatului Global pentru Eficacitatea Cooperarii pentru Dezvoltare pentru monitorizarea implementarii angajamentelor asumate cu ocazia acestui forum. In urma Forumului de la Busan si a documentului final agreat, coalitia Better Aid a formulat o declaratie prin care saluta noul parteneriat global, mai exact includerea “ownership-ul” democratic ca principiu de baza , a parteneriatelor cu toti actorii relevanti (parlamentele nationale, autoritatile locale, societatea civila, sectorul privat) si a actiunilor coordonate si concentrate pe obtinerea de rezultate. In ciuda acestor aspecte pozitive, coalitia a evidentiat urmatoarele puncte slabe ale documentului final de la Busan: nu sunt angajamente ferme privind utilizarea abordarii bazate pe drepturile omului (insuficienta atentie alocata egalitatii de gen); nu exista termene limite clare de implementare a masurilor propuse in declaratiile de la Paris si Accra; iar angajamentele si principiile stabilite la Busan sunt doar o referinta pentru donatorii emergenti (BRIC).
Rolul Organizatiilor Societatii Civile 
Organizatiile societatii civile au fost reprezentante la Forumul la Nivel Inalt privind Eficacitatea Asistentei pentru Dezvoltare de la Busan, de catre coalitia Better Aid (ce reprezinta interesele a peste 700 de organizatii neguvernamentale). Printre membri acestei coalitii se numara si Confederatia Europeana a ONG-urilor pentru Ajutor Umanitar si Dezvoltare (CONCORD), care sustine mai departe interesele platformelor nationale europene. Coagularea societatii civile in jurul agendei globale pe eficacitatea asistentei pentru dezvoltare a inceput inca din 2007, cand s-a format un Grup de Coordonare al Organizatiilor Societatii Civile (CSO Steering Group), ca urmare a stabilirii unei legaturi formale cu Grupul de Lucru pe Eficacitatea Asistentei pentru Dezvoltare – OCDE. Acest grup al societatii civile si-a luat numele de Better Aid.
Coalitia si-a asumat un rol mai important dupa Forumul de la Accra (2008), cand donatorii si tarile partenere au lansat provocarea in randul organizatiilor neguvernamentale de a se pozitiona ca actori relevanti pentru eficacitatea dezvoltarii si implicit de a-si asuma propria raspundere in acest context, respectand principiile eficacitatii asistentei pentru dezvoltare prin adaptarea si aplicarea lor in randul ONG-urilor pentru dezvoltare. Aceasta provocare a dat nastere Forumului Organizatiilor Societatii Civile pentru Eficacitatea Dezvoltarii (Open Forum for CSO Development Effectiveness).
Acest Forum al societatii civile a avut prima sa adunare generala la Istanbul in septembrie 2010, cand s-au pus bazele Principiilor de la Istanbul. Acestea au fost formulate pe baza unor consultari nationale si regionale, cu scopul de a ghida organizatiile neguvernamentale in desfasurarea proiectelor si activitatiilor de elaborare de politici in domeniul cooperarii pentru dezvoltare. Aceste principii au fost incorporate in Cadrul International al Organizatiilor Societatii Civile pentru Eficacitatea Dezvoltarii, cu ocazia celei de-a doua Adunari Generale a Forumului Organizatiilor Societatii Civile pentru Eficacitatea Dezvoltarii (Siem Reap, Cambogia, 2011). Acest cadru international include linii de implementare a Principiilor de la Istanbul, mecanisme de intarire a asumarii raspunderii organizatiilor societatii civile; conditiile pe care guvernele ar trebui sa le indeplineasca pentru sustinerea activitatii societatii civile pentru cresterea eficacitatii asistentei pentru dezvoltare.
Pozitia Better Aid, elaborata prin consultari in cadrul adunarilor generale ale Forumului Organizatiilor Societatii Civile pentru Eficacitatea Dezvoltarii (Istanbul, Siem Reap si Busan), a cuprins patru recomandari principale pentru donatori:
- evaluarea si reafirmarea angajamentelor asumate la Paris si Accra prin reforme bazate pe „ownership” democratic;
- intarirea eficacitatii dezvoltarii prin promovarea unor standarde bazate pe drepturile omului, punand accentul pe eradicarea cauzelor ce duc la saracie si inegalitate;
- asigurarea participarii organizatiilor societatii civile ca actori independenti;
- promovarea unei „arhitecturi” juste si echitabile a cooperarii pentru dezvoltare.
In urma negocierilor din cadrul Grupului de Lucru pe Eficacitatea Asistentei pentru Dezvoltare – OCDE, ambele documente, atat principiile cat si cadrul international, au fost recunoscute oficial de catre donatori si statele partenere prin mentionarea lor in documentul final de la Busan. Acesta este un pas important inainte, chiar daca este considerat de unii ca fiind unul minor in comparatie cu pozitia ambitioasa pregatita pentru Busan. Societatea civila, prin coalitia globala Better Aid, va continua sa contribuie activ la aceasta dezbatere, intrucat impactul pe care il va avea Parteneriatul de la Busan depinde in intregime de procesul de implementare al statelor semnatare (donatori si parteneri). Insa, in egala masura va depinde si de implementarea Cadrului International al Organizatiilor Societatii Civile pentru Eficacitatea Dezvoltarii in randul ONG-urilor pentru dezvoltare.
Totusi, este pentru prima data in istoria acestor forumuri cand societatea civila a participat ca partener egal la masa negocierilor, alaturi de donatori si organizatii internationale, conturandu-se astfel tot mai clar noul statut de actor global in dezvoltare pe care l-a dobandit oficial la Busan.
[1] Colaborarea trilaterala se refera la initiative si proiecte comune intre un donator traditional, un donator emergent si un stat partener. Pentru mai multe detalii: “Engaging with China in Africa – Trilateral Cooperation as an Option?”, Sven Grimm, Centre for Chinese Studies, Stellenbosch University, Policy Brief No. 9 February 2011.
Doua comentarii:
1. Este binevenita prezenta societatii civile dar concluzia trista este ca standardele se cer si sunt cel mai mult respectate tot de catre tarile “partenere” si societatea civila. Politicile de dezvoltare ale donatorilor lasa destul de mult de dorit, nu isi imbunatatesc performanta si sunt dictate intern nici gand de acorduri globale implementabile si puternice. Conferintele de acest gen sunt mereu in locatii exotice, un pic de praf in ochi dar utile pentru studentii de stiinte politice si facatorii de politici, adica cu declaratii frumoase.
2. IATI…un pic de praf in ochi. Obsrvand prezentarea autorii au recunoscut ca nu au idee cum vor determina tarile care oricum nu raporteaza datele sa le raporteze lor, in rest alta palarie, maria a ramas …nu stiu daca se justifica bugetul acordat unei institutii britanice sa reinventeze indicatori, platforme etc… dar desigur statele vor purta stindardul transparentei pentru ca sunt inscrise la platforma.
Raspund cu ceva intarziere, dar tema ramane tot de actualitate.
Mersi Adela pentru acest articol. Interesant si foarte bine fundamentat, ne permite sa avem o perspectiva istorica a procesului dar si o analiza a mizele actuale!
Ma intreb: China care recunoaste aceste principiile este doar un raspuns la presiuni externe?
Un articol de Jonathan Glennie pe ODI pare sa sustina o astfel de idea, evidentiand rolul Braziliei in sustinerea (pe final!) a tarilor din BRICS. In acest caz, putem porni de la idea lui James Traub pe Foreign Policy, cand vorbeste despre “socializarea” a Indiei la valorile occidentale cand vine vorba de politica externa si trebuie sa ne intrebem: putem merge mai departe, spunand ca si China incepe sa fie si ea “socializata” la astefel de valori?
Cred ca nu (inca). Dar totusi, chiar si la nivel de poltica interna, Prim Ministrul chinez Wen Jiabao a insista recent asupra necesitatea pentru reforme urgente la nivel politic. Atat la nivel de varf cat si local. A si declarat ca sunt convinsi ca democratia “à la chinoise” o sa continuie sa se dezvolte in paralel cu dezvoltari tari si ca este un procesus care nu poate fi stopat.
Deci, China chiar ar a fi oferit o deschidere spre valorile ocidentale pentru politica sa de dezvoltare internationala (fiindca pare sa acepte idea si pentru dezvoltarea nationala)?
Da si nu.
Da, fiindca cred ca China merge spre un procesus de recunoastere a niste valori occidentale.
Nu, fiindca 1) aceste valori o sa fie “à la chinoise”. O sa fie o democratizare interna “à la chinoise”, si o sa fie o intregrare a setul de principii legat de eficacitatea ajutorului “à la chinoise” ; 2) dar mai ales fiindca acest demers de a recunoaste si adopta valori occidentale au de fapt ca si singur scop “managamentul”. Cand China vorbeste de nevoie de democratizare in China, vorbeste de aceasta optiune din motive stric tehnice, pragmatice. La fel, cred eu, China o sa integreaza treptasi principiile de la Busan din motive stric tehnice, pragmatice. (Asa cum China a facu si cu capitalismul, cum ne spune intelectual francez Alain Minc, in carte lui Dix jours qui vont changer le monde.)
Trebuie pentru asta sa refuzam acest demers? Nu. Si noi trebuie sa fim pragmatici. Dar trebuie sa ramanem vigilenti la o instrumentalizare a democratiei. Dupa ce Occidentul a instrumentalizat lupta impotriva saraciei, China ar putea sa instrumenteaza principiile de la Busan, si poate chiar democtratia. Dupa ce, de mult ori, a fost instrumentalizata in lupta in protriva saraciei, societatea civila nu trebuie sa pica in aceasta noua captana.
Vorbind de societa civila, sunt totac de acord cu tine sa spunem ca “este pentru prima data in istoria acestor forumuri cand societatea civila a participat ca partener egal la masa negocierilor, alaturi de donatori si organizatii internationale, conturandu-se astfel tot mai clar noul statut de actor global in dezvoltare pe care l-a dobandit oficial la Busan.”
Insa, si aici vad o capcana la care noi, societatea civila trebuie sa fim cat se poate de atenti. De ce? Fiindca faptul ca societatea civila a fost recunoscut actor global independent nu trebuie sa ne face sa uitam ca majoriatatea organizatiilor care o compun este din pacate mai mult un fel service provider ieftin si cu resurse umane fara contract stabil pentru State care sunt din ce in ce mai putin implicate in domeniile sociale.
Cand o parte din societatea civila este recunoscuta in arena diplomatiei in dezvoltarea internationala, o mare parte din ea alearga dupa resurse (financiare, umane, civice etc.).
Riscul este ca, acest gap devenind tot mai mare, societatea civila sa pica in demagogia (“suntem actor global independent”, dar de fapt…). Daca si noi picam in aceasta demagogie, atunci o mare parte din valoarea noastra adeugata in comparatie cu Statul sau Firmele se pierde…
Sunt eu prea alarmist legat de acest risc pentru societatea civila? Recunoastera societati civile ca actor global este doar ceva poziti si fara risc? China a inceput o adevarata schimbare in politica lor de cooperare pentru dezvoltare prin recunoasterea principiilor de la Busan?
Multumesc pentru comentarii, foarte interesante.
1. Referitor la standardele respectate doar de societatea civila si de statele partenere, in mare asa pare a fi. Exista totusi ceva eforturi de imbunatatire si din partea donatorilor, mai ales acum cand piata mondiala de dezvoltare s-a largit prin implicarea tot mai mare a “donatorilor emergenti” si se resimte presiunea “competitiei”. Mai multe detalii despre monitorizarea performantelor donatorilor pe partea de eficacitate vei gasi in acest document, mentionat de mine si in text: Aid Effectiveness2005-10: Progress in implementing the Paris Declaration. Per ansamblu, e ok facut acest raport.
Legat de alegerea locatiei forumurilor, de obicei se face pe baza voluntara – adica tara gazda vine cu o propunere catre OECD (aceste forumuri sunt organizate de OECD impreuna cu tara partenera care contribuie cu resurse financiare/umane). De exemplu gazda de anul trecut, Coreea de Sud a urmarit sa atraga atentia astfel asupra profilului si a potentialului sau de nou donator (exemplu pozitiv de tara care a trecut de la stat asistat la stat donator).
2. Desi IATI nu a inlocuit inca sistemul de raportare OECD, castiga destul de multi suporteri. La Forumul de la Busan, Statele Unite ale Americii a declarat ca va semna IATI si a recunoscut-o ca fiind o alternativa foarte buna ce ar simplifica procedurile complicate folosite in prezent. Iar acesta e un semnal destul de puternic. Vom vedea in timp, cert este ca IATI castiga teren.
Pingback: Coltul de lectura: Forumul la Nivel Înalt privind Eficacitatea Asistenţei pentru Dezvoltare si Implicarea Societatii Civile Globale « Fii cetăţean global